La 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859, cunoscută și sub denumirea de „Mica Unire.” Acest eveniment istoric, realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, marchează primul pas în crearea statului unitar român modern.
Contextul Istoric
Unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, a început practic în anul 1848, odată cu realizarea uniunii vamale sub domniile lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu. Contextul internațional, inclusiv Războiul Crimeii (1853-1856) și Conferința de la Paris din 1858, a favorizat unirea celor două state. Convenția de la Paris a stabilit norme fundamentale pentru situația politico-juridică a Principatelor și a introdus principiul separației puterilor. Deși au existat și voci împotriva unirii, mai ales în Moldova, populația a demonstrat dorința de unire prin adunările ad-hoc din 1857 și 1858.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă l-a ales în unanimitate pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. În Țara Românească, unde alegerile s-au ținut pe 24 ianuarie, Vasile Boerescu a propus candidatura lui Cuza, care a fost votată în unanimitate. Acest act a stârnit mânia Porții Otomane și a Austriei, dar unirea a fost recunoscută ulterior de marile puteri.
Reformele lui Cuza
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși relativ scurtă (1859-1866), a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare pentru România modernă. Prin recunoașterea unirii depline, crearea primului Parlament unic și a primului guvern unitar al României, precum și prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și a învățământului – Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a țării.
Exilul și Moștenirea lui Cuza
După încheierea domniei, Cuza a plecat în exil la Viena și apoi la Paris, unde și-a manifestat interesul de a continua să lucreze în interesul țării pentru aducerea unui principe străin, așa cum promisese. Deși Cuza a dorit mereu să revină în țară, principele Carol a considerat că nu este oportun din cauza situației politice de atunci.
Ulterior, Cuza a fost răpus de boală și s-a mutat la Florența, dar a murit la Heidelberg, unde se afla la tratament, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani. Cuza a fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorinței sale. După Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
Importanța Unirii și Reforma Sub Cuza
Unirea Principatelor Române a fost acceptată de marile puteri ale vremii ca o uniune formală, cu guverne separate și unele instituții comune. Însă, unioniștii, în frunte cu domnitorul Cuza, au realizat unirea efectivă, consolidând baza unui stat național modern. În 1862, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând astfel unirea politică și instituțională. Reformele sale au vizat justiția, armata și poliția, agricultura, educația și cultura.
Prin reformele sale, Cuza a contribuit la modernizarea și consolidarea statului român, pregătind terenul pentru viitoarele realizări ale țării. Moștenirea lui Alexandru Ioan Cuza rămâne una de mare importanță pentru istoria României.
Este esențial să omagiem aceste evenimente și să menținem spiritul de patriotism și dorința de a clădi o țară puternică și prosperă.
La mulți ani, români de pretutindeni! La mulți ani, România! 🇷🇴
About the Author
